DEVIÁNT, -Ă adj. (despre oameni) care are o conduită de devianță. (< fr. déviant) Vezi definitia »

ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Neatent, distrat; indiferent. – Fr. absent (lat. lit. absens, -ntis). Vezi definitia »

LOCOTENÉNT s. m. 1. locțiitor. ◊ comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. grad de ofițer imediat superior celui de sublocotenent. ♦ ~ -major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului. (< it. locotenente) Vezi definitia »

LAMPÁNT adj. petrol ~ = petrol limpede pentru ars în lămpi, produs prin distilarea fracționată a țițeiului. (< fr. lampant) Vezi definitia »

EMOȚIONÁNT, -Ă adj. care emoționează; tulburător, mișcător. (< fr. émotionant) Vezi definitia »