Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta). Vezi definitia »
SCARLATÍNĂ s.f. Boală infecțioasă și epidemică, care se întâlnește mai des la copii și care se manifestă prin febră, dureri de gât și prin mici pete roșii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. [< fr. scarlatine]. Vezi definitia »
TELEANCHÉTĂ, teleanchete, s. f. Anchetă realizată de televiziune. [Pr.: -le-an-] – Tele- + anchetă. Vezi definitia »
TROFOPLÁSMĂ s. f. parte a citoplasmei având exclusiv funcție de nutriție. (< fr. trophoplasme) Vezi definitia »
SPERMATOPLÁSMĂ s. f. citoplasmă a celulei mascule. (< fr. spermatoplasme) Vezi definitia »