Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
DEFERENȚĂ s. f. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență. (< fr. déférence) Vezi definitia »
VOCALÍZĂ, vocalize, s. f. 1. Executare a unui text muzical vocal (cu caracter de exercițiu) prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale, de preferință a sau o. 2. Piesă muzicală fără cuvinte, uneori cu caracter de virtuozitate. – Din fr. vocalise. Vezi definitia »
GALOPÁDĂ s. f. 1. cursă de galop. 2. (p. ext.) cursă rapidă. (< fr. galopade) Vezi definitia »
GALVANOCAÚSTICĂ s.f. (Med.) Folosirea curentului galvanic în scopul cauterizării țesuturilor bolnave. [Pron. -ca-us-. / cf. it. galvanocaustica, germ. Galvanokaustik]. Vezi definitia »
APROPIETÚRĂ, apropieturi, s. f. (Rar) Loc de întâlnire, de apropiere a unor lucruri. – Din apropia + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z