MÁRCĂ¹ s.f. 1. Semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ♦ Tip, model de fabricație. 3. Fisă metalică cu număr de ordine cu care muncitorii unei fabrici își marchează prezența la lucru. 4. Șină vopsită în alb, care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (Mat.) Etichetă (I,3) [în DN]. [Pl. mărci. / < fr. marque, it. marca, rus. marka]. Vezi definitia »

ștélă, ștéle, s.f. (reg.) păduche de găină. Vezi definitia »

NUNȚIATÚRĂ s.f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ♦ Localul acestei reprezentanțe. ♦ Calitate, funcție de nunțiu. [Pron. -ți-a-, var. nunciatură s.f. / < germ. Nuntiatur, it. nunziatura]. Vezi definitia »

spicíță, spicíțe, s.f. (reg.) spiță mică; spiță subțire. Vezi definitia »

ACUPUNCTÚRĂ s.f. Tratament medical care constă în înțepături făcute în regiunea bolnavă. [< fr. acupuncture, cf. lat. acus – ac, punctura – înțepătură]. Vezi definitia »