ștoc, ștocuri, s.n. (reg.) filon masiv de minereu. Vezi definitia »

horjóc, horjoáce, s.f. (reg.) 1. mătură din foi de porumb cu care se curăță hornul; șterț. 2. coada cociorvei (uneltei cu care se scoate jăraticul din cuptor). Vezi definitia »

IARMARÓC, iarmaroace, s. n. Târg ținut la date fixe; bâlci. – Din ucr. jarmarok. Vezi definitia »

SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ. Vezi definitia »

FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec. Vezi definitia »