PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. Vezi definitia »

NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie. Vezi definitia »

EGIPTOLOGÍE s.f. Ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. [Gen. -iei. / < fr. egyptologie]. Vezi definitia »

MORFOGNOZÍE s. f. (Med.) Identificare a formei obiectelor numai prin pipăit. – Din fr. morphognosie. Vezi definitia »

PIELOLITOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere chirurgicală a bazinetului pentru extragerea calculilor. [Gen. -iei. / < fr. pyélolithotomie]. Vezi definitia »