meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta. Vezi definitia »

semănáș, -ă, adj. (înv.) asemănător. Vezi definitia »

foitáș, foitáșe, s.n. (reg., înv.) bucată de hârtie (sau de zdreanță) cu care se astupau țevile puștilor vechi; încărcătura unei astfel de puști. Vezi definitia »

FELÉNDREȘ s. n. (Înv.) Sortiment de postav fin (de Flandra). [Acc. și: felendréș] – Cf. pol. felendysh, germ. flandrisch. Vezi definitia »

SABRETÁȘ s.n. Mic săculeț plat de piele care se purta odinioară la centiron lângă sabie la unele uniforme de cavalerie. [< fr. sabretache]. Vezi definitia »