șúi (șuiuri), s. n. – (Trans., Mold.) Astmă. Mag. süly „artrită” (Candrea; Gáldi, Dict., 159). Vezi definitia »

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. ~ (din ghes; Drăganu îl derivă din magh. gyeszül = a împinge) Vezi definitia »

împăcăluí, împăcăluiésc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui. Vezi definitia »

HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

haihúi adj. – 1. Neglijent, zăpăcit, aiurit. – 2. Fără rost, fără țintă, razna. – Mr. haihui. Pare a fi tc. hay-huy, interj. care exprimă zgomotul (Bogrea, Dacor., I, 277). Evoluția semantică nu este clară. S-ar potrivi mai curînd, din acest punct de vedere, mag. haja-huja „ușor” (Scriban); dar această explicație nu este valabilă pentru mr. Cf. hai. Vezi definitia »