poș (póșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838). Vezi definitia »

BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Din băiat + suf. -aș. Vezi definitia »

răzmíș adv. (pop.) hotărât, cu tărie. Vezi definitia »

INDUSTRIÁȘ, industriași, s. m. Proprietar, conductor al unei întreprinderi industriale; fabricant, industrios. ♦ (Înv.) Meseriaș, meșteșugar. [Pr.: -tri-aș] Industrie + suf. -as. Vezi definitia »

TALÁȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș. Vezi definitia »