ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr. Vezi definitia »

BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fruct de banan, având culoarea galbenă, formă lunguiață, miez făinos și aromatic. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane. Vezi definitia »

DUNÉTĂ s. f. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave. (< fr. dunette) Vezi definitia »

tấzlă s.f. (reg.) pământ dezțelenit. Vezi definitia »

CADRANÚRĂ s.f. Defect al lemnului constând în crăpături pe direcția razelor medulare. [< fr. cadranure]. Vezi definitia »