OSTIÓLĂ s.f. 1. (Bot.) Orificiu microscopic la frunze prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. (Geol.) Revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. [Pron. -ti-o-. / < fr. ostiole, cf. lat. ostiolum]. Vezi definitia »

CARCERÚLĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent. (< fr. carcérule) Vezi definitia »

MÂGLĂ, mâgle, s. f. (Reg.) Stivă. – Din magh. mágla (var. a lui máglya). Vezi definitia »

BÂRLIGÁTĂ, bârligate, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga. Vezi definitia »

PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv). Vezi definitia »