DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. (Adesea fig.) Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna. Vezi definitia »

PRÉSĂ s. f. I. 1. mașină de prelucrare a materialelor prin presare. ◊ teasc. 2. mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hârtiei de imprimat pe un zaț acoperit cu cerneală tipografică. II. totalitatea publicațiilor periodice, precum și a știrilor emise la radio și televiziune. ◊ profesiunea de gazetar; gazetarii, ziariștii. (< fr. presse) Vezi definitia »

INCONGRUÉNȚĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité]. Vezi definitia »

DERÚTĂ s. f. stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< fr. déroute) Vezi definitia »