TÉCKEL s. m. câine de vânătoare cu corpul alungit și picioarele scurte, cu părul scurt sau lung și aspru, excelent vânător de vizuină; șoricar. (< germ. Teckel, fr. teckel) Vezi definitia »

HAIDUCÉL, haiducei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui haiduc. – Haiduc + suf. -el. Vezi definitia »

EPIZIOCÉL s. n. hernie inghino-vaginală. (< fr. épisiocèle) Vezi definitia »

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. Vezi definitia »

COLONÉL¹, colonei s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.. – Din fr. colonel. Vezi definitia »