MITOLOGÍE s.f. Totalitatea miturilor unei religii sau ale unui popor. ♦ Știință care cercetează originea și evoluția miturilor. [Gen. -iei, var. mitologhie s.f. / cf. fr. mythologie, it. mitologia, gr. mythologia < mythos – mit, logos – studiu]. Vezi definitia »

APRECÁȚIE s.f. (Lit.) Formulă de încheiere. [Gen. -iei. / < lat. apprecatio < apprecor – a ruga]. Vezi definitia »

PEDOLOGÍE² s. f. 1. știință despre copil. 2. curent în pedagogie care susține că soarta copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate și de mediul său social, socotit imuabil. 3. studiu al caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. (< fr. pédologie) Vezi definitia »

STRATIFICÁȚIE, stratificații, s. f. Stratificare. – Din fr. stratification. Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care se produc la nivelul scoarței cerebrale. (< fr. électro-encéphalographie) Vezi definitia »