BOB², (1, 3) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. Sămânță unor plante (scoasă din păstaie, din cocean, din spic etc.); grăunte. ◊ Loc. adv. Bob cu (sau de) bob = pe încetul, cu răbdare. Din bob în bob = amănunțit. 2. (La pl.) Boabe (1) din a căror așezare cei superstițioși cred că se poate ghici viitorul. ◊ Loc. adv. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da în bobi = a face prevestiri cu ajutorul bobilor. 3. Obiect mic (rotund) izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; cantitate mică dintr-un lichid; strop. Bob de nisip. Boabe de mărgăritar. – Din bob¹. Vezi definitia »

LOB³(O)- elem. „lob anatomic”. (< fr. lob/o/-, cf. gr. lobos) Vezi definitia »

MELOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu suferă muzica. [< fr. mélophobe]. Vezi definitia »

știob¹, știóburi, s.n. (reg.) 1. vas de lemn (de diferite forme și dimensiuni) în care se varsă lăturile; jghiab pentru porci. 2. trunchi de copac scorburos sau scobit, îngropat în pământ și servind ca ghizd la o fântână puțin adâncă. Vezi definitia »

SIDEROFÓB, -Ă adj. (despre bacterii) care evită substraturile feroase. (< fr. sidérophobe) Vezi definitia »