sortitúră, sortitúri, s.f. (înv.) desemnare, hotărâre prin tragere la sorți; sortire. Vezi definitia »

MATRÍȚĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize]. Vezi definitia »

SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”. Vezi definitia »

IGNORÁNȚĂ s.f. Lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. [Cf. it. ignoranza, fr. ignorance]. Vezi definitia »

târchílă, târchíle, s.f. (reg.) pălărie proastă. Vezi definitia »