TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș. Vezi definitia »

secăróș, -oásă, adj. (înv. și reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secară; (despre boabele de grâu) amestecate cu secară pline de secară; săcărit, săcăreț. Vezi definitia »

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos. Vezi definitia »

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk. Vezi definitia »

potbăláș, potbăláși, s.m. (reg.) podbal (v.) mic. Vezi definitia »