Definita cuvantului legător
LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu legător
SUPRAVOLTÓR s. n. sursă de energie electrică legată în serie cu o altă sursă, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune. (după fr. survolteur) Vezi definitia »
proór s.n. (reg.) 1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții). 2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare. 3. ajunul Bobotezei. 4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor. Vezi definitia »
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. Vezi definitia »
ROȘIÓR, -OÁRĂ, roșiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui roșu. ◊ Pere roșioare = soi de pere care se păstrează bine toată iarna. Prune roșioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică, puțin răspândit în cultură. 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari, cu ochii și cu înotătoarele roșietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române; (și la sg.) ostaș din acest corp de cavalerie. [Pr.: -și-or] – Roșu + suf. -ior. Vezi definitia »
TELEIMPRIMATÓR s. n. aparat telegrafic cu care se transmit și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit; telescriptor, teletip (1). (după fr. téléimprimeur) Vezi definitia »