VALECÚLĂ s.f. (Anat., bot.) Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul cuprins între două ridicături sau dungi. [< fr. valécule]. Vezi definitia »

TOCMÁLĂ s. f. v. tocmeală. Vezi definitia »

LEUCOTAXÍNĂ s. f. substanță produsă de țesuturile inflamate, care mărește permeabilitatea capilară, ușurând migrarea leucocitelor spre focarul inflamator. (< fr. leucotaxine) Vezi definitia »

ȘÚRĂ¹, șure, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șuri] – Din germ. dial. Schur. Vezi definitia »

FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, față, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ◊ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ◊ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise. 6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura]. Vezi definitia »