ELECTRÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu cea mai mică sarcină negativă. (< fr. électron) Vezi definitia »

IZOGÓN, -Ă I. adj. cu muchii asemănătoare sau identice. ◊ (despre corpuri geometrice) cu unghiuri egale. II. s. f. linie care unește punctele terestre cu aceeași declinație magnetică. (< fr. isogone) Vezi definitia »

setón, setoáne, s.n. (înv.) meșă de vată, de tifon, de pânză etc. care se utiliza în diferite forme de ulcerații (mai ales la animale), pentru a obține o drenare continuă; procedeu terapeutic care consta în folosirea unei asemenea meșe. Vezi definitia »

MEDALIÓN s.n. 1. Bijuterie ovală sau rotundă în care se păstrează o fotografie sau o mică amintire și care se poartă de obicei la gât. 2. Fotografie sau tablou de formă ovală sau rotundă. 3. Ornament rotund sau oval care cuprinde un basorelief, o inscripție. ♦ Motiv în formă de romb care se aplică în mijlocul unei țesături. 4. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală. 5. Scurtă scriere literară în proză, articol critic în care se schițează portretul unei personalități. ♦ Spectacol, emisiune etc. dedicată evocării unui compozitor sau unui scriitor. [Pron. -li-on. / < fr. médaillon, cf. it. medaglione]. Vezi definitia »

COLÓN² s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon]. Vezi definitia »