pălăvrí, pălăvrésc, vb. IV (reg.) 1. a pălăvrăgi. 2. a cicăli. Vezi definitia »

BOXÉRI s.m.pl. Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. [< fr. boxers]. Vezi definitia »

ORI conj., adv. I. Conj. (Cu funcție disjunctivă, adesea cu nuanță copulativă) 1. Sau. ♦ (în propoziții interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelație cu „fie că”, „sau”, introduce sau leagă două propoziții subordonate opuse) Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi. II. Adv. (Pop.; introduce o propoziție interogativă) Oare. [Var.: or conj., adv.] – Et. nec. Vezi definitia »

SPORI- v. sporo-. Vezi definitia »

ciopocărí vb. IV (reg.) a lucra ceva în curtea țărănească (cu securea, cu grebla, cu furca etc.). Vezi definitia »