pantárcă, pantárce, s.f. (reg.) bibilică, pichere, câță. Vezi definitia »

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. ◊ Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărâmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar. Vezi definitia »

OFIURÍDĂ, ofiuride, s. f. (La pl.) Clasă de echinoderme asemănătoare cu stelele de mare, cu cinci brațe, însă mai lungi, foarte mobile, bine delimitate de discul central (Ophiuroidea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -fi-u-. – Var.: ofiuríd s. m.] – Din fr. ophiurides. Vezi definitia »

IMPEDÁNȚĂ s.f. 1. (Fiz.) Rezistență aparentă în cazul curenților alternativi. 2. Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. [< fr. impédance, germ. Impedanz, cf. lat. impedire – a împiedica]. Vezi definitia »

manșétă (manșéte), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget. Vezi definitia »