CONTONDÉNT, contondente, adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera. – Din fr. contondant. Vezi definitia »

REIONÁNT, -Ă adj. (arhit.) radiant. ♦ stil ~ = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate și radiante; capelă ~ă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. (< fr. rayonnant) Vezi definitia »

Acoperamant pentru cap confectionat din monede (creitari)asezate pe un strat de panza. Este purtat numai de femeile tinere si maritate,la sarbatori, in special in Banat. Vezi definitia »

POSEDÁNT, -Ă adj. Care posedă. [Cf. fr. possédant]. Vezi definitia »

NAVIGÁNT, -Ă adj. Care navighează. ◊ Personal navigant = personal care face parte din echipajele aviației și marinei. [Cf. fr. navigant]. Vezi definitia »