Definita cuvantului licență
LICÉNȚĂ, licențe, s. f. 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obținerea acestui titlu; p. ext. diplomă care conferă acest titlu. 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special, pentru operații de import și de export etc. 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale. 4. Atitudine, ținută care depășește limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite. 5. (În sintagma) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei, ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică particulară. – Din fr. licence, lat. licentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu licență
ZARZUÉLĂ s.f. Gen al operetei spaniole, asemănător operei comice, apărut în sec. XVII prin integrarea unor intermedii muzicale într-o piesă de teatru. [Pron. sarsuélă] (din sp. zarzuela) Vezi definitia »
CUTIÚȚĂ, cutiuțe, s. f. Diminutiv al lui cutie (1). [Pr.: -ti-u-] – Cutie + suf. -uță. Vezi definitia »
ZÚRBĂ, zúrbe, s. f. v. zurba. [morf. DLRLC] Vezi definitia »
FOLÍCULĂ s.f. (Bot.) Fruct alungit, compus dintr-o carpelă îndoită ca un cornet. [< fr. follicule, cf. lat. folliculus]. Vezi definitia »
POÁNTĂ s. f. I. partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o anecdotă, epigramă etc. II. vârful pantofilor de balet. ◊ poziție din baletul clasic, executată de balerine, pe vârful picioarelor. (< fr. pointe) Vezi definitia »