IZOSPORÍE s. f. însușire a unor plante de a produce izospori. (< germ. Isosporie) Vezi definitia »

ORTODIASCOPÍE s. f. proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat. (< fr. orthodiascopie) Vezi definitia »

ISCHIOTOMÍE s. f. rezecție a osului ischion. (< fr. ischiotomie) Vezi definitia »

HIPERSUSTENTÁȚIE s. f. creștere momentană a portanței unei aripi cu ajutorul unor dispozitive speciale. (< fr. hypersustentation) Vezi definitia »

DISFÚNCȚIE, disfuncții, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione. Vezi definitia »