caiáfă (caiáfe), s. m. – 1. Ipocrit, fățarnic. – 2. (Arg.) Agent de poliție. De la Caifas, în rom. Caiafa (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178). Vezi definitia »

șovárcă s.f. (reg.) 1. fân cu rogoz. 2. porumb semănat des și năpădit de mohor, folosit ca nutreț pentru vite. 3. coș din papură. Vezi definitia »

HIDROBÁZĂ s.f. Bază pentru hidroavioane. [< fr. hydrobase]. Vezi definitia »

METALOFÍZICĂ s. f. disciplină care studiază fenomenele fizice ce se petrec în metale și aliaje. (< fr. métallophysique) Vezi definitia »

ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine. Vezi definitia »