STELÓS, -OÁSĂ, steloși, -oase, adj. (Înv.) Cu multe stele; înstelat. ♦ Luminos, scânteietor. – Din stele (pl. lui stea) + suf. -os. Vezi definitia »

TOXIINFECȚIÓS, -OÁSĂ adj. care este în același timp toxic și infecțios. (< fr. toxi-infectieux) Vezi definitia »

NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Ne- + reverențios. Vezi definitia »

TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os. Vezi definitia »

barós (baroáse), s. n. – Ciocan mare al fierarilor. Țig. baro „mare, important”, bares „foarte, extrem de” (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi, Dict., 226), de unde provine și sp. bari „excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s. m. (persoană importantă, zeflemea adresată țiganilor); baraon, s. m. (zeflemea adresată țiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de considerație), pe care Gaur îl explică prin țig. baro san „ești mare”, și Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s. m. (persoană importantă; Arg., agent de poliție); barosănie, s. f. (grandoare); barosănește, adv. (minunat, magnific); barosăni, vb. (a se îmbogăți); boroi, s. m. (țigan); baragladină, s. f. (țigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă), comp. din baro și bg. gladen „flămînd” (DAR) sau gadină „vietate, animal” (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide, Viața rom., I, 1916, p. 216, der. de la barangă); baron, s. n. (membru viril), cf. Juilland 157. Vezi definitia »