știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră. Vezi definitia »

TETRAPLÉGIC, -Ă adj., s. m. f. (atins) de tetraplegie. (< fr. tétraplégyque) Vezi definitia »

DENDROMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la dendrometrie. [< fr. dendrométrique]. Vezi definitia »

CIFLÍC, ciflicuri, s. n. (Înv.) Mică moșie sau fermă; conac (de moșie) – Din tc. çiflik, bg. čiflik. Vezi definitia »

BECICHERECU MIC, com. în jud. Timiș; 4.254 loc. (1991). Vezi definitia »