SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit¹. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură. Vezi definitia »

PLACÁRDĂ s.f. Tablă cu lozinci etc. care se poartă la manifestații; pancartă. [< fr. placard]. Vezi definitia »

a da în bengă expr. a înnebuni. Vezi definitia »

NEÁGĂ s. f. sg. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec. Vezi definitia »

MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte]. Vezi definitia »