Definita cuvantului refuz
REFÚZ s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. Material rămas după cernere într-un ciur sau într-o sită. 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ♦ (Metal.) Defect de turnare constând în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. [< fr. refus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu refuz
UZ s. n. 1. folosire, întrebuințare. 2. uzanță. 3. (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. (< lat. usus, it. uso) Vezi definitia »
tarpúz, tarpúze, s.n. (înv.) un fel de scufiță. Vezi definitia »
[-suz]subst. familie de limbi din America de Nord, vobite de amerindienii sioux(dakota), irochezi, musgaci (masoki), hoka etc. Vezi definitia »
mătăúz (mătăúze), s. n. – 1. Sfeștoc. – 2. Perie. – Var. (Trans.) mătăhuz. Sl. motvązŭ „legătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 189; Byhan 322), cf. rus. motovjaz „fir”, pol. motowąz „șirul de la depănătoare”; sau mai probabil din rus. metúza „pai de secară”. Vezi definitia »
PROFÚZ, -Ă adj. abundent. (< fr. profus) Vezi definitia »