Definita cuvantului rit
RIT s.n. 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (Fig.) Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rit
HIPURÍT s. m. gen fosil de lamelibranhiate având valva inferioară conică, fixată, iar cea superioară liberă și cu căpăcel. (< fr. hyppurite) Vezi definitia »
DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – V. dudui. Vezi definitia »
CĂTRĂNÍT2, -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. Fig. Otrăvit, înveninat. – V. cătrăni. Vezi definitia »
poșcolít, poșcolítă, adj. (reg.; despre bătrâni) slab și zbârcit; (despre fructe) uscat Vezi definitia »
SENARMONTÍT s.n. Oxid natural de stibiu. [< fr. sénarmontite]. Vezi definitia »