DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis) Vezi definitia »

IMORÁL, -Ă adj. Contrar principiilor morale. [Cf. fr. immoral, it. immorale]. Vezi definitia »

GEROVITÁL s. n. medicament românesc pe bază de procaină utilizat în preîntâmpinarea procesului de îmbătrânire a celulelor. (< gero- + vital) Vezi definitia »

JURISPRUDENȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) De jurisprudență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. jurisprudentiel]. Vezi definitia »

SEGMENTÁL, -Ă, segmentali, -e, adj. Referitor la segment, de segment. – Din fr., engl. segmental. Vezi definitia »