Definita cuvantului chir
chir s. m. – Domn (titlu de politețe, folosit în epoca fanarioților, sec. XVIII și prima jumătate a sec. XIX). Mr. chir. Ngr. ϰύρ(ιος), cf. v. sb. kyrŭ (Vasmer, Gr., 87). – Compară chirio chir, s. m. (înv., titlu rezervat prelaților), din ngr. ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulație reală); chiriacodromion, s. n. (carte de predici), din ngr. ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh, s. m. (prelat), din ngr. ϰυριάρχης; chiriarhie, s. f. (demnitate de prelat), din ngr. ϰυριαρχία; chiriarhic(esc), adj. (de prelat). Cf. chiraleisa, chirielă. V. Murnu 13; Gáldi 165.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chir
TURNÍR s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemânarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Turnier, fr. tournois]. Vezi definitia »
ciocândír, ciocândíi, s.n. (reg.) jucărie. Vezi definitia »
VOLINTÍR s. m. v. voluntar. Vezi definitia »
șalvír (șalvíri), s. m. – (Mold.) Trișor. Rut. šaljvir, pol. szalbierz, rus. šalber (Cihac, II, 384; Tiktin), care pare să conducă la germ. Schembart. Vezi definitia »
pătăchír, pătăchíre, s.n. (reg.) împletitură de nuiele cu care se înalță pereții teascului de struguri; pătăchie. Vezi definitia »