ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S. f. Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique. Vezi definitia »

HERMENEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik) Vezi definitia »

ETIOLÓGIC, -Ă, etiologici, -ce, adj. Care aparține etiologiei, privitor la etiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étiologique. Vezi definitia »

SINTÉTIC, -Ă adj. 1. De sinteză; obținut prin sinteză. ♦ Spirit sintetic = spirit care face ușor sinteza lucrurilor; limbă sintetică = limbă care exprimă raporturile gramaticale cu ajutorul sufixelor și al desinențelor. 2. (Despre produse) Fabricat pe cale artificială. [< fr. synthétique, cf. gr. syntetikos]. Vezi definitia »

EPAGÓGIC, -Ă adj. (În filozofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. [< fr. épagogique, cf. gr. epagoge – inducție]. Vezi definitia »