PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne. Vezi definitia »

CALCOCLORÓZĂ s. f. Fenomen de îngălbenire a frunzelor unei plante, din cauza lipsei de fier asimilabil. – Fr. calcochlorose. Vezi definitia »

scótă (-te), s. f. – Parîmă folosită la manevrarea velei. It. scotta (Candrea), cf. ngr. σϰότα. Vezi definitia »

ÁRMĂ s. f. 1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare. ♦ ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ĕle = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma) Vezi definitia »

INCARTÁDĂ s.f. (Liv.) Nebunie, poznă, extravaganță. [< fr. incartade, cf. it. inquartata]. Vezi definitia »