Definita cuvantului chită
chítă (chíte), s. f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chită
MIELORETICULÓZĂ s. f. reticuloză localizată în măduva osoasă. (< fr. myéloréticulose) Vezi definitia »
PROFILOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafică a asperităților de pe suprafața unei piese prelucrate, obținută cu profilograful. [Cf. fr. profilogramme]. Vezi definitia »
peștínă, peștíne, s.f. (înv.) crescătorie de pește. Vezi definitia »
PROTAMÍNĂ, protamine, s. f. Proteină (specifică peștilor) care conține în proporție mare aminoacizi. – Din fr. protamine. Vezi definitia »
rânsă1, rânse, s.f. (reg.) 1. inflorescență masculină a unor arbori; ament, mâțișor.2. curelușă ornamentală cu franjuri la pungă. Vezi definitia »