Definita cuvantului chitanță
chitánță (chitánțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanțier, s. n.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chitanță
BEGHÍNĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine) Vezi definitia »
NOMOGRÁMĂ s.f. (Mat.) Reprezentare grafică a unei funcții cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuații cu trei sau mai multe variabile. ◊ Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane. [< fr. nomogramme, cf. gr. nomos – lege, gramma – scriere]. Vezi definitia »
cláuză (cláuze), s. f. – Dispoziție prevăzută într-un tratat, contract etc. Fr. clause. – Der. clausulă, s. f. Vezi definitia »
piță2, píțe, s.f. (reg.) 1. carne pripită. 2. om subțire, slab, nevolnic, prăpădit, bețiv. Vezi definitia »
ÚINĂ, uine, s. f. (Reg.) Mătușă. ♦ Termen cu care tinerii se adresează unei femei mai în vârstă; lele. – Sb. ujna. Vezi definitia »