PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce. Vezi definitia »

TECTRÍCE s.f. (Zool.) Fiecare dintre penele mari care acoperă aripile la păsări. [< fr. tectrice]. Vezi definitia »

SCÂNDURÍCE, scândurici, s. f. Scândurea. – Scândură + suf. -ice. Vezi definitia »

APÉNDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [Acc. și apendíce, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix – adaus, ceva atârnat]. Vezi definitia »

DESZÍCE vb. III. v. dezice. Vezi definitia »