BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. Vezi definitia »

REZINIFICÁ vb. I. tr. A transforma o substanță chimică într-o substanță asemănătoare rășinii. [P.i. rezinífic. / cf. it. resinificare, fr. résinifier]. Vezi definitia »

SPINTECÁ, spíntec, vb. I. Tranz. 1. A despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă. ♦ Tranz. și refl. recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc. 2. Fig. A străbate spațiul (cu iuțeală). 3. A sfâșia, a rupe (haine, stofe). – Lat. *expanticare (< pantex). Vezi definitia »

ÎNTRULOCÁ vb. I. v. întroloca. Vezi definitia »

practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine Vezi definitia »