MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș. Vezi definitia »

ócoș, -ă, ócoși, -e, adj. (reg.) 1. deștept, isteț, priceput. 2. sfătos, încrezut. 3. șiret, viclean. Vezi definitia »

REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniș foarte înclinat. 3. Porțiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -iș. Vezi definitia »

POPUȘOIÉȘ s. m. v. păpușoieș. Vezi definitia »

CONTRAMÁRȘ s. n. 1. marș al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar. (< fr. contremarche) Vezi definitia »