măslín (măslíni), s. m. – Arbore (Olea europaea). – Var. (Mold.) maslin. Sl. maslina (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188); cf. maslu. – Der. măslină, s. f. (fructul măslinului), cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (‹ bg. maslinka); măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general); măsliniș, s. n. (loc cu măslini); măsliniu, adj. (de culoarea măslinei). Vezi definitia »

REZISTÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. [< germ. Resistin – nume comercial]. Vezi definitia »

INTESTIN², -Ă adj. dinăuntru, din interior; intern. (< fr. intestin, lat. intestinus) Vezi definitia »

BREVILÍN, -Ă adj. cu trup scund, robust, îndesat și membre scurte și groase. (< fr. bréviligne) Vezi definitia »

FERÍN, -Ă adj. 1. de fiară. 2. bestial, crud. (< it. ferino, lat. ferinus) Vezi definitia »