BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre) Vezi definitia »

TERMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii. [< fr. thermomètre, cf. gr. thermos – cald, metron – măsură]. Vezi definitia »

EPICÉNTRU s. n. regiune de pe suprafața Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. épicentre) Vezi definitia »

PERICÓNDRU s. n. membrană de țesut conjunctiv care acoperă un cartilaj. (< fr. périchondre) Vezi definitia »

MÓNSTRU, monștri, s. m. 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal. 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proporții mari, extraordinar, neobișnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre. Vezi definitia »