cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. Vezi definitia »

CONTRAȘÍNĂ s. f. porțiune de șină care dublează șina curentă a unei căi ferate în curbe, pe poduri, în dreptul trecerilor de nivel. (după fr. contre-rail) Vezi definitia »

pestrițúră, pestrițúri, s.f. (reg.) pistrui. Vezi definitia »

prísnă, prísne, s.f. 1. (înv.) candelă la biserică. 2. (adj. invar.; reg.) curat, pur, neamestecat; veritabil, autentic, adevărat. 3. (adj.; înv. și reg.) în întregime, cu totul, complet; exact, întocmai, tocmai, chiar. Vezi definitia »

TRAHEOBACTERIÓZĂ s. f. boală a plantelor provocată de unele bacterii care trăiesc în vasele conducătoare, împiedicând circulația sevei. (< fr. trachéobacteriose) Vezi definitia »