SCÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique) Vezi definitia »

TEUTÓNIC, -Ă adj. Ordin teutonic = ordin de cavaleri-călugări întemeiat de cruciații germani în Palestina (1128), dispărut în sec. XVI. ♦ Teuton. [< fr. teutonique]. Vezi definitia »

DISCRÁZIC, -Ă, discrazici, -ce, adj. (Med.) Cu caracter de discrazie. – Din fr. dyscrasique. Vezi definitia »

SIGNALÉTIC, -Ă, signaletici, -ce, adj. (Despre publicații sau bibliografii) Care semnalează succint lucrări, articole etc. – Din fr. signalétique. Vezi definitia »

PROBLEMÁTIC, -Ă adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 2. Care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problématique]. Vezi definitia »