CORÍNTIC, -Ă, corintici, – ce, adj. 1. (În sintagmele) Stil (sau ordin) corintic = stil arhitectonic folosit de eleni și de romani, caracterizat prin suplețea coloanei decorată cu caneluri și prin capitelul ei împodobit cu sculpturi, care reprezintă foi de acantă în volută, Coloană corintică = coloană care aparține acestui stil. 2. Care aparține stilului corintic (1), privitor la Corint; din Corint. – Corint (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

SUBCARPÁTIC, -Ă, subcarpatici, -ce, adj. Care este situat în regiunea imediat inferioară celei carpatice; caracteristic acestei regiuni. – Sub¹- + carpatic. Vezi definitia »

NUMISMÁTIC, -Ă adj. Referitor la numismatică. [< fr. numismatique]. Vezi definitia »

OMBILÍC s. n. 1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric. ◊ cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical. 2. umbon. 3. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui ghețar, limitată în aval de contrapantă. (< fr. ombilic, lat. umbilicus) Vezi definitia »

SCHEMÁTIC, -Ă adj. Care reprezintă un lucru în trăsături generale; (depr.) care nu iese din anumite tipare fixe, din anumite șabloane; rigid, dogmatic; superficial. [Cf. fr. schématique]. Vezi definitia »