BELIU, com. în jud. Arad; 3.704 loc. (1991). Muzeu etnografic. Vezi definitia »

OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire. Vezi definitia »

INDÍCIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice) Vezi definitia »

ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. Vezi definitia »

TITANOTÉRIU s. m. mamifer mare și greoi fosil, având craniul cu două protuberanțe osoase. (< engl. titanothere) Vezi definitia »