CREÁNGĂ, crengi, s. f. 1. Ramură a unui copac; cracă. ♦ Expr. (Adverbial) A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana. 2. Fig. (Înv.). Ramificație a unei familii de oameni. – Din bg. granka. Vezi definitia »

CHIMILUMINESCÉNȚĂ s. f. elem. chemoluminescență. Vezi definitia »

MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse) Vezi definitia »

AVOCATÚRĂ s.f. Profesiunea de avocat. [Var. advocatură s.f. / cf. germ. Advokatur, it. avvocatura]. Vezi definitia »

MLÁJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener. de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din mladă. Vezi definitia »