PUIȘÓR¹, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -ișor. Vezi definitia »

COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator. Vezi definitia »

ȘUGUITÓR, -OÁRE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor. Vezi definitia »

PONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur]. Vezi definitia »