Definita cuvantului cină
cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cină
CAFEÍNĂ s. f. Substanță extrasă din boabe de cafea sau din frunze de ceai, întrebuințată în medicină. [Var.: cofeínă s. f.] – Fr. caféine. Vezi definitia »
IDEOGRÁMĂ s.f. Semn folosit în scrierea unor limbi, care reprezintă un cuvânt, o idee. [< fr. idéogramme, cf. gr. idea – idee, gramma – scriere]. Vezi definitia »
CASIERÍȚĂ s.f. Casieră. [< casier + -iță]. Vezi definitia »
BUFONÁDĂ (‹ it.) s. f. 1. Reprezentație scenică, farsă, în care rîsul provine dintr-o intrigă de situații. 2. Gest sau vorbă specifică bufonului. 3. Operă bufă sau comică. Vezi definitia »
BOBOVÍNĂ s. f. Concrețiune sferică mică, neagră, compusă din oxizi de fier și mangan, întîlnită în solurile expuse periodic unor umeziri excesive. Vezi definitia »