Definita cuvantului cinci
cínci num. – 1. Număr situat între patru și șase. – 2. (Arg.) Monedă de cinci centime. – 3. (S. m., Arg.) Onanist. – Mr., megl. ținț, istr. cinc. Lat. vulg. cinquĕ, în loc de quinquĕ (Pușcariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s. m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al cărui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s. f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeacă, s. f. (unitate de măsură de 50 cl. cu care se vînd băuturile alcoolice), formată de la cin(ci)zeci, considerată ca pl.; încinci, vb. (a înmulți cu cinci, a crește de cinci ori).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cinci
strâmbáci, strâmbáci, s.m. (înv.) persoană care se strâmbă. Vezi definitia »
Atunci cand rrganul barbatilor (pula) intra in organul feminin (pizda) Vezi definitia »
zbura pe aici, dar nu l-am putut prinde expr. (iron.) folosită ca replică la întrebarea cuiva care caută ceva sau pe cineva. Vezi definitia »
BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči. Vezi definitia »
VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici. Vezi definitia »